AirTag pentru copil sau bunic: ce spune Apple și ce faci

AirTag-ul e un localizator de obiecte de la Apple: o monedă cu Bluetooth care, când trece pe lângă orice iPhone din lume, îi cere să trimită poziția ei, criptată, către aplicația ta Find My. Fără GPS, fără cartelă SIM, fără baterie de încărcat. Și cum găsește orice, tentația e evidentă: ce-ar fi dacă l-aș pune în ghiozdanul copilului meu de șapte ani? Sau în geanta mamei, care uneori se dezorientează?

Ce spune Apple

Apple o repetă de când l-a lansat: AirTag-ul e făcut pentru a localiza obiecte personale („chei, portofel, geantă, rucsac, valiză”), nu pentru a urmări persoane. În februarie 2022 a anunțat că, la configurare, apare un avertisment că folosirea lui pentru a urmări pe cineva fără consimțământ e infracțiune în multe țări și că fiecare AirTag are un număr de serie legat de un cont Apple, pe care Apple îl poate da poliției.

De ce merge cam pe jumătate cu oamenii (chiar dacă e copilul tău)

• Alertele antiurmărire. Ca să protejeze victimele hărțuirii, iPhone-ul (iar din mai 2024 și Android-ul, datorită unui standard comun Apple și Google) avertizează pe cine poartă cu el un AirTag străin: „A fost detectat un AirTag care se mișcă împreună cu tine”. Dacă fiul tău își petrece după-amiaza la un prieten, iPhone-ul mamei prietenului poate primi alerta, iar AirTag-ul poate începe să sune. La un bunic dus la un centru de zi, la fel, cu personalul.
• Nu e în timp real. Poziția se actualizează când trece un iPhone pe aproape. Lângă o școală sau într-un oraș sunt multe; la țară sau într-un apartament în care toți au Android, poate rămâne ore întregi neactualizată. Și nu există „tocmai a ajuns”: nu are alerte de sosire sau de plecare.
• Nu e nicio persoană la capătul celălalt. Nu poți apăsa un SOS, nu-ți spune cât de încărcat e telefonul (nu există telefon), nu are chat sau apel. Știi unde e ghiozdanul, nu cum e cel care îl poartă.
• Îl poartă cine poartă ghiozdanul. Dacă micuțul schimbă geanta sau bunica lasă poșeta acasă, AirTag-ul rămâne acolo.

Când are sens

Pentru ce e făcut: ghiozdanul uitat în autobuzul școlar, valiza de la aeroport, geanta uitată la restaurant, cheile. Dacă vrei să găsești ghiozdanul, perfect. Și mai e un caz-limită, spus cinstit: un om în vârstă cu dezorientare, care nu va purta telefon sau ceas, cu familia de acord și știind limitele. Acolo sunt familii care îl folosesc ca ultimă soluție, chiar cu alertele către terți. Apple nu îl recomandă, iar noi nici atât, ca soluție principală.

Ce faci în loc

• Copii fără telefon (până la 11-12 ani): un ceas GPS cu SIM, care are poziție proprie, buton SOS și apeluri către numerele pe care le stabilești tu; sau, dacă micuțul are deja telefon, un control parental configurat de tine (Family Link, Qustodio) cu alertele lui de locație.
• Copii cu telefon, de la 14 ani: o aplicație de localizare familială în care el sau ea știe că împarte și poate alege cum: așa ne gândim la asta pentru părinții de adolescenți.
• Bunici cu telefon: un „sunt bine” dintr-o atingere, litere mari și o verificare discretă dacă stă multe ore fără să se miște (o activează ea). Pentru copiii părinților în vârstă. Iar pentru cine locuiește singur, teleasistența publică sau contractată, pe care o aplicație nu o înlocuiește.
• Bunici fără telefon: un localizator GPS cu SIM gândit pentru vârstnici (pandantiv sau ceas, cu buton de ajutor) sau teleasistența mobilă din comunitatea ta sau de la primărie.

Mi Estela nu folosește AirTag-uri și nici vreun alt aparat: e o aplicație pentru telefoane, a unor oameni care au acceptat să fie în același cerc. Dacă în familia ta e un copil mic sau un bunic fără telefon, ți-o spunem pe față: nu suntem soluția lor, iar mai sus le ai pe cele potrivite.

Surse

• Apple: o actualizare despre AirTag și urmărirea nedorită (10 feb 2022)
• Apple și Google: alerte de urmărire nedorită pe iOS și Android (13 mai 2024)