Teleasistență sau aplicație de localizare familială: ce acoperă fiecare

Când o persoană în vârstă locuiește singură, în casă apar două cuvinte: teleasistență și „o aplicație ca s-o vezi”. Mulți cred că sunt același lucru sau că una o înlocuiește pe cealaltă. Nu e așa.

Ce este teleasistența

Este un serviciu social. IMSERSO îl definește ca pe cel care pune la dispoziția persoanei „terminale telefonice conectate la un centru de primire a alertelor”: dacă are un incident, de exemplu o cădere, e de ajuns să apese butonul terminalului ei (un pandantiv sau o brățară) ca centrul să o contacteze și s-o poată ajuta. Legea dependenței o descrie ca pe un răspuns imediat „în situații de urgență, nesiguranță, singurătate și izolare”. Serviciul e oferit de comunitățile autonome și de primării (uneori gratis sau cu coplată) și de firme private; există și versiunea mobilă, cu GPS, pentru cine iese din casă.

Ce contează: la celălalt capăt sunt oameni, pregătiți, 24 de ore din 24, care sună, anunță familia sau trimit o ambulanță. Și mai sună din când în când, doar ca să-i țină de urât.

Ce este o aplicație de localizare familială

O aplicație pe telefonul persoanei și pe cele ale familiei: văd unde se află (dacă vrea ea), primesc un „sunt bine” sau un SOS, vorbesc și se văd prin apel video. Nu există centru și nici operatori: anunță familia, nu un serviciu. Dacă familia nu se uită la telefon, nu se întâmplă nimic mai departe. Ce este o aplicație de localizare familială.

Față în față

• Cine răspunde: teleasistența, un centru cu oameni; aplicația, familia.
• Urgență: teleasistența trimite ajutor; aplicația îi anunță pe ai tăi și lasă 112 la o atingere distanță (în Mi Estela, nimeni nu sună în locul tău).
• Unde funcționează: teleasistența de bază, în casă (cea mobilă, și afară); aplicația, oriunde ai telefon cu acoperire.
• Ce îți trebuie: teleasistența, terminalul și uneori o linie; aplicația, un smartphone și să știi să-l folosești (sau un mod simplu, cum e Modul Senior din Mi Estela).
• Cost: teleasistența, în funcție de comunitate și de venit, gratis sau cu coplată; aplicația, gratis pentru esențial.
• Companie: teleasistența, apeluri de verificare; aplicația, familia însăși (apel video, un „sunt bine”, poze).

Cum se completează

Pentru o persoană în vârstă care locuiește singură, de obicei cel mai înțelept e să le aibă pe amândouă: teleasistența pentru urgență și aplicația pentru zi de zi (copiii să știe că e bine fără să sune din oră în oră, ea să poată anunța dacă iese, să o vadă dacă vrea). Mi Estela spune asta chiar în ecranul ei pentru seniori: nu înlocuiește teleasistența și nici serviciile de urgență; SOS-ul îi anunță pe ai tăi și lasă 112 la o atingere distanță. Iar verificarea discretă (dacă nu se mișcă în orele alese de ea, anunță pe cine alege ea) e un complement, nu un înlocuitor al butonului de urgență.

Ca să ceri teleasistența publică, calea e serviciile sociale ale primăriei sau ale comunității tale, sau evaluarea de dependență, dacă există. Pentru aplicație, uite cum o gândim pentru copiii părinților în vârstă.

Surse

• IMSERSO: Raport metodologic standardizat, servicii sociale pentru persoane în vârstă (definiția serviciului de teleasistență)
• Ley 39/2006 de Promoción de la Autonomía Personal y Atención a la Dependencia (art. 22, teleasistencia)